Nimanui nu i se potriveste mai bine zicerea: "omul sfinteste locul" ca preotului. Si nu-i vorba doar de sfintirea liturgica. Intr-o toamna ca asta, cu 21 de ani in urma, trei scriitori - regretatul Laurentiu Ulici, Sergiu Adam si cu mine - botezam, la Tirgu Neamt, o pruncuta. Fusesem luati "discret" de la o sezatoare literara si dusi in casa de pe dealul Pometea a preotului-profesor Teoctist Caia, unde s-a desfasurat increstinarea. Ceremonia a fost cit se poate de secreta, intrucit celor trei nasi, ditamai redactori la revistele "Contemporanul", "Ateneu" si, respectiv, "Cronica", nu le-ar fi cazut bine sa se afle ca, in deplasarile lor literar-artistice, se ocupa de botezuri. Erau ultimii ani ai dictaturii, cind dosariada partidico-securista devenise din nou teapana. Lui Ulici si mie nu ne prea pasa, totusi, de consecinte, dar Sergiu Adam, ca fiu de preot, suportase destule obstructii si intimidari din partea "organelor", asa incit sufla si-n iaurt... Dincolo de acestea, insa, casa din Pometea a devenit nu doar pentru mine, ci pentru mai toti scriitorii care poposeau in tinutul Neamtului o casa de oaspeti. Atmosfera autentic carturareasca, recitalurile de muzica si poezie sustinute de cele trei "Caiute" (Ana-Maria este realizatoare de emisiuni culturale tv; Claudia e proaspata absolventa a Conservatorului din Bucuresti; Olguta o urmeaza), recitalurile si lansarile de carte pe care le-am avut in bisericile unde a slujit/slujeste preotul Teoctist, calatoriile facute impreuna pe la lacasurile manastiresti din Moldova - acestea si inca multe altele ma fac sensibil la orice chemare venita din acest dulce tinut crengist. Sa adaug ca preoteasa-mama, Olguta, este spita de David Creanga, din Pipirig, si ca, mai ales prin stradaniile dumneaei, salonul casei de sub aripa Vulturului a devenit un micro-muzeu etnografic, unde isi afla locul unelte si vestminte ce-au insotit si inf