… asa ca va marturisesc sincer: cand am citit Codul etic al PDL - aici – am simtit, pentru prima oara, dupa multa vreme, ca se intampla ceva cu adevarat deosebit in viata politica a Romaniei. Daca acest “ceva” se va dovedi benefic sau distructiv, nu stiu inca. Stiu, insa, ca orice – chiar si un branci pana-n fundul prapastiei – e (aproape) de preferat acestei baltiri mocirloase. « Orice » e mai bun decat « nimic ».
Si mai stiu ca ‘responsabila’ pentru aparitia acestui Cod etic e, in buna masura, o singura persoana : Monica Macovei. Avem asadar de-a face cu o combinatie rara – o idee promovata cu incapatanare de catre un singur om zgaltaie, spre bine sau rau, viata politica a unei tari intregi. O combinatie rara, da, dar una in masura sa zgaltaie convingerile celor multi care se iluzioneaza cu certitudinea « realista » ca politica e doar despre statistica, numere mari, majoritati de galeti si pungi de faina sau consensuri la sarmale a la Udrea si mititei a la Vanghelie.
N-am spus-o eu : oamenii nu traiesc doar cu paine.
Ati putea crede ca mi-am pierdut mintile, cuprins de un inexplicabil optimism, daca-mi imaginez ca adoptarea unui asemenea cod etic de catre un partid – orice partid – va reusi sa schimbe ceva. Va asigur ca nu este cazul. Inca nu mi-am pierdut uzul ratiunii si nu (mai) confund visele cu realitatea. Tocmai de aceea va spun cu toata seriozitatea : prin adoptarea acestui cod, PDL isi joaca nu doar propriul viitor. Il joaca deopotriva si pe cel al tarii.
Les jeux sont faits, rien ne va plus!
Cine se va osteni sa citeasca Codul pana la sfarsit (merita, va asigur, si nu are decat sase pagini), va afla cu surprindere ca o condamnare penala pentru infractiune savarsita cu intentie atrage automat dupa sine excluderea din PDL, la fel ca si dovedirea statututlui de colaborator al Securitatii. Prin acelasi statut se mai sanctioneaza
