Deși este o sărbătoare importată de la americani, Halloween-ul a fost îmbrățișat repede și de români. În fiecare an, pe data de 31 octombrie, oamenii se costumează în diferite creaturi mai mult sau mai puţin de poveste, însă nu toţi cunosc originea și fascinanta istorie a acestei sărbători. Noaptea de la sfârşitul lunii octombrie este considerată a reprezenta momentul în care spiritele morţilor vin spre lumea celor vii. Pentru a se proteja, cei vii apelau la diverse ritualuri – purtau măşti, făceau zgomot, aprindeau focuri -, cu scopul de a alunga spiritele celor trecuţi la cele veşnice. Și în ziua de astăzi, aceste obiceiuri s-au păstrat în diferite forme. Unii se costumează în cele mai înspăimântătoare creaturi, alții creează din dovleci diferite fețe pe care le luminează, au loc petreceri cu tematică sau diferite ritualuri.
Scurt Istoric
Sărbătoarea pe care o cunoaștem sub numele de Halloween a fost influențată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la creștini Sărbătoarea Tuturor Sfinților.
Istoricul Nicholas Rogers, care a cercetat originile Halloween-ului, a observat că, în timp ce „unii folcloriști i-au detectat originile în sărbătoarea romană a Pomonei, zeița fructelor și semințelor sau în festivalul morților denumit Parentalia, sărbătoarea este cel mai frecvent legată de festivalul celtic Samhaia, scris inițial Samuin”. Numele provine din irlandeza veche și înseamnă „sfârșitul verii”.
Festivalul Samhaia sărbătorește sfârșitul „jumătății luminoase” a anului și începutul „jumătății întunecate” și este uneori considerat a fi „Anul Nou Celtic”.
Vechii celți credeau că granița dintre lumea aceasta și cea de dincolo se slăbește în ziua de Samhaia, permițând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoșii familiei erau cinstiți și invitați acasă, în