O să fiţi surprinşi, dar într-o privinţă sunt de acord cu Piedone şi Sorin Oprescu: atâta vreme cât actuala formă de organizare a Bucureştiului, cu centru şi sec toare, rămâne neschimbată, nu are mare importanţă cum şi pe cine alegem, pentru că lucrurile nu se vor îmbunătăţi. Sursa: EVZ
Asta au înţeles-o mulţi, inclusiv grupul de deputaţi PDL puşi de dna Udrea să scrie o lege specială pentru Capitală. Din păcate, fără competenţă, principiile corecte se fac praf în aplicare, ca în proiectul de lege PDL.
El e un copy-paste după legea generală a administraţiilor locale în vigoare, în care iniţiatorii au umblat cu foarfeca doar unde îi interesa: alegerea consilierilor şi revizuirea relaţiei Primărie Generală- Sectoare. Însă n-au avut răbdare să citească propriul text de la un cap la altul, aşa că în el au rămas formulări vechi privind viceprimarii (care îi vor înlocui pe cei de sector) şi prevederi hazlii care n-au legătură cu realitatea, precum obligaţia de a organiza în Capitală servicii Salvamont.
Ideea de bază este însă, cum spuneam, corectă. Deşi Capitala e oraşul cel mai bogat din ţară, el e, paradoxal, şi cel mai puţin autonom. Edilul general, după lege şi atribuţii, e mai slab decât un primar de comună, neavând instrumente să coordoneze investiţiile şi dezvoltarea urbană. Diviziunea puterii între centru şi sectoare, operată după 1990, avea iniţial o noimă - aceea de a evita revenirea la o autoritate centralizat-abuzivă -, dar luptele politice au produs ulterior doar confuzie.
Tribalismul partidelor de guvernare a produs blocaje instituţionale, Bucureştiul, iar nu vreun oraş de provincie, fiind de fapt cea mai abuzată municipalitate (vezi gherila PSD contra primarului Băsescu; iar acum PDL contra Oprescu). Indiferent cine se va alege în 2012, dacă actuala împărţire de atribuţii şi venituri între centru şi sectoare nu
