Dl Tismaneanu precizeaza ca sint momente cind trebuie spus adevarul fara ocolisuri. Doar momente. L-am votat pe presedintele Basescu pentru inamicii sai. Nu il voi mai vota pe presedintele Basescu pentru amicii sai. Oligarhilor corupti, Basescu, un populist ratat, le opune nu doar propriii sai oligarhi corupti, de genul Videanu sau Popoviciu, ci si o suma de minigarhi intelectuali care si-au schimbat, la colt de strada, ca valuta pe vremurile socialismului biruitor la orase si sate, prestigiul intelectual in ordinara moneda politica locala. Au dat, cu alte cuvinte, aurul vechi, interbelic, pe hirtie. Poate ca nu au facut decit sa-si revina la adevaratul curs, nu stiu. Poate ca i-am supralicitat. Dar coborind stacheta morala si intelectuala pina la a actiona ca simpli agenti electorali - baieti de mingi de lux - ai unui presedinte care joaca la cacealma, toti intelectualii presedintelui au acceptat sa fie redusi la un numitor comun: sustinerea actualului sistem colonial-oligarhic. Oricine il sustine le e prieten, oricine il contesta le e inamic. Instrumentalizarea adevarului, a istoriei, a criteriilor valorii, a masurii vremii atinge cote de un grotesc parodic. Astfel, dl Vladimir Tismaneanu, distins politolog care se revizuieste mereu fara a schimba nimic, se infoaie cu premeditare pe propriul blog si emite urmatoarea infierare leninist-trotkista a adversarilor Presedintelui: "Sint clipe cind lucrurile trebuie spuse limpede, fara inutile, specioase paranteze si aluzii. Este exact ceea ce face Mircea Cartarescu in acest articol, luminind deopotriva erorile (atitea cite sint, si nu pot sa nu fie, intrucit oameni sintem si nimeni nu este infailibil) si virtutile lui Traian Basescu. Virtuti pe care adversarii jurati i le contesta cu o malitie de-a dreptul maniacala. Intre acestea: realism, curaj, viziune, imaginatie politica, adversitate ireconciliabila in raport cu prof