Atunci cand semnam un document, ne asumam o raspundere, nu ne jucam. Vreau sa sper ca aceasta regula elementara i se aplica si d-lui Crin Antonescu. Asemeni Proclamatiei de la Timisoara, publicata acum 21 de ani, Declaratia de la Praga din 2009 este un document esential al rupturii cu totalitarismul, un pas decisiv catre depasirea scindarii memoriei europene. Initiata, intre altii, de Vaclav Havel si Vytautas Landsbergis, Declaratia cere condamnarea simultana a regimurilor comuniste si fasciste, a ideologiilor lor, a crimelor contra umanitatii comise de aceste dictaturi. Se cere de fapt claritate morala, renuntarea la strategia dublelor standarde, la minciuna si ipocrizie. Din Romania, Declaratia a fost semnata de sute de persoane, intre care si numeroase figuri politice si intelectuale importante, de la Mihai Sora si Valeriu Stoica la Zoe Petre, de la Catalin Avramescu la Horia-Roman Patapievici, de la Ioan Stanomir la Andrei Oisteanu, de la Mihail Neamtu si Dragos-Paul Aligica la Caius Dobrescu si Angelo Mitchievici, de la Adrian Cioflanca la Mircea Mihaies, de la Viorel Padina la Devis Grebu, de la Angela Furtuna la Sorin Iliesiu si Radu Filipescu, de la Laszlo Tokes la Sever Voinescu, de la Carmen Musat si Daniel Vighi la Cristian Preda, Monica Macovei si Traian Ungureanu. As accentua ca Declaratia a fost semnata de, pe atunci ca si acum, senatorul PNL, istoricul de profesie, Crin Antonescu. A semnat-o in calitate de Senator PNL. Am salutat atunci acest lucru. Il consider in continuare relevant si tocmai de aceea nu pot sa nu-mi exprim mirarea ca dl Antonescu, devenit intre timp liderul PNL, nu vede o problema in continuarea colaborarii (aliantei politice si, vai, morale) cu un partid-emanatie condus cu mana de fier de catre un personaj declarat acum, in chip irevocabil, de catre suprema instanta judiciara a Romaniei,drept colaborator al Securitatii.
ht
