Baronul Laveleye. Voiaj în România (6)

Impresii de călătorie, crochiuri sentimentale, amintiri despre oameni şi locuri, care denotă marele interes pe care l-a purtat României baronul belgian Emile de Laveleye. Paginile sale de memorialistică – traduse azi pentru prima dată în limba română – sunt utile şi în plan istoric. Le-am extras din cartea sa “La Peninsule des Balkans”, publicată în 1888, în urma voiajului întreprins în Europa orientală.    

__________________________

Partea de sud a României pare că a fost, nu prea demult, un fund de mare. Terenurile terţiare sunt dominante, în Subcarpaţi; crestele sunt formate din roci secundare, în special calcare care dau marmură şi piatră de construcţie. În câmpie, însă, nu se găseşte nici pietriş pentru întreţinerea drumurilor şi nici pietre mai mari ca un pumn. Pădurile fiind rare, în mediul rural lipsesc complet materialele de construcţie naturale. S-ar putea face cărămizi, dar oamenii n-au combustibil. Ca să-şi facă o casă, nu le rămâne decât să recurgă la împletitura de nuiele lutuită.

Modelul lombard

Ar fi imposibil, pentru România, să dobândească  bogăţia agricolă care a făcut din Lombardia grădina Europei? Deloc. Dar România ar trebui să imite ceea ce locuitorii din valea râului Pad au făcut, deja, în epoca romană şi să aplice procedeele cântate de Virgilius şi pe care Tacitus le reproşa germanilor, că le neglijează. Arthur Young povesteşte, în notele sale de călătorie în Italia că, într-o  seară, la Teatrul Scala, văzând o mulţime de femei frumoase, cu toalete elegante şi bijuterii sclipitoare, se gândea la fermele pe care le vizitase dimineaţă şi-şi spunea: "Această desfăşurare de opulenţă şi de lux are la origine laptele, brânza şi vacile italiene!"...

În Lombardia, toate râurile care vin din Alpi şi din lacuri sunt captate, îndiguite, apoi