Motto: Boală lungă, moarte sigură. And the clock is ticking.

În chestiunea Roşia Montană este util a se nota că insinuarea cum că acest proiect ar reprezenta un dosar cu miză geostrategică pentru România este pur şi simplu o inepţie. Recomandăm amatorilor de dosare geostrategice a reflecta asupra crizei financiare cipriote din luna martie curent în relaţie cu recenta escaladare a crizei siriene. Cuvinte cheie: Akrotiri, Tartus, Yom Kippur.

Revenind la afacerea Roşia Montană, trebuie precizat că acest dosar reprezintă exclusiv un complex de interese particulare cu valenţe imobiliaro-bursiere. Urgenţa activării acestui dosar ţine de declinul şi stagnarea la minime istorice a preţului acţiunilor Gabriel Resources în ultimii trei ani, aceasta fiind o consecinţă firească a non-logicii listării din 2000 la bursa din Toronto a unui proiect ce a generat până în acest moment, în afară de 13 ani de cheltuieli în avans, fix zero cash. Problema fundamentală a acestei listări fiind aceea că proiectul Roşia Montană nu este şi nu a fost în niciun moment, de la data listării până în prezent, în faza ready to build. De aici caracterul pronunţat speculativ al ramificaţiei proiectului în Canada. Aspect complet ignorat în România, unde comentatorii aleargă cu spor după cai verzi pe pereţi.

Dosarul Roşia Montană are însă şi perspective încurajatoare, dacă va continua în acelaşi nefericit spirit de frondă, respectiv de a evolua într-un caz serios de corupţie atât în Canada cât şi în România. Sunt multe oportunităţi în acest sens. Doar spre a da un exemplu, structura şi conţinutul listei de cheltuieli a companiei RMGC în România, precum şi tranzacţiile de la bursa din Toronto desfăşurate în baza raportărilor companiei Gabriel Resources reprezintă o bună bază de plecare. Dacă autorităţile române pot fi (sau nu) indiferent-iresponsabile, nimic nu garantează că aceeaşi