Emese practică taiji-ul de cinci ani şi spune că această artă marţială i-a schimbat total viziunea asupra felului de a-şi trăi viaţa. Emese a ajuns la taiji din necesitatea de a se vindeca de o durere de spate care a devenit la un moment dat insuportabilă şi de care nu a reuşit să scape prin alte mijloace.

Profil

Născută. 4 mai 1976, Marghita

Familie. Necăsătorită, nu are copii

Studii. Facultatea „Kossut Lajos” din Debrecen, Ungaria

„Munceam foarte mult şi am început să am o durere de spate cruntă, care nu-mi trecea. Nu eram nici atunci sedentară, făceam sport de întreţinere, cam orice îmi era accesibil, începând de la alergare şi până la aerobic, sală. Am ajuns ca pentru a-mi trece durerea de spate să merg la masaj, asta mă ajuta doar în ziua în care îmi făceam masajul, ziua următoare durere revenea. Aşadar m-am hotărât că trebuie să fac altceva, ceva ce nu ţine nici de psihic şi nici de fizic, ci de latura energetică”, povesteşte orădeanca.

Emese a mers la un curs de chi kung, ca apoi să încerce taiji-ul. „După primul meu antrenament de taiji i-am spus instructoarei mele de atunci că aşa ceva nu se poate învăţa şi am plecat cu gândul că nu mă voi mai întoarce. Apoi m-am gândit că am renunţat prea uşor şi m-am hotărât să mai încerc. Aşadar acum practic taiji de cinci ani”, povesteşte instructoarea.

Contează voinţa

Emese spune că în timp a învăţat ce înseamnă de fapt taiji şi că oricine poate învăţa această artă marţială, numai să îşi dorească acest lucru cu adevărat. „Mişcările în taiji trebuie făcute cu corpul. Este greu pentru oricine care nu a avut niciodată vreo legătură cu artele marţiale, cum am fost şi eu. Mişcările sunt continue, trec dintr-una în alta şi par că nu au finalitate. În taiji trebuie să-ţi laşi corpul să se mişte”, spune orădeanca.

După ce la început era absolut convinsă