Genul cuprinde între 15 şi 20 de arbuşti mereu verzi sau semiverzi, originari din China, Japonia şi din Mexic. Specia cel mai des cultivată în grădini este un hibrid originar din China şi se numeşte Abelia grandiflora. Planta creşte sub forma unei tufe rotunjite, iar exemplarele de câţiva ani pot ajunge la o înălţime şi lăţime de 100-120 de centimetri. Ramurile lungi sunt ramificate şi tind să se arcuiască pe măsură ce cresc. Frunzele sunt ovale, dantelate, de dimensiuni mici şi au culoarea verde închis lucitor. Frunzele tinere au culoarea brozului, pe care întreaga plantă o capătă odată cu venirea toamnei. Vara, Abelia produce numeroase flori ce au forma unei trompete. Acestea au culoare albă sau alb-rozalie şi rezistă până la primele valuri de răcoare. Fructul este o achenă lemnoasă, ce conţine o singură sămânţă.

Îngrijire Această plantă preferă zonele însorite sau semiumbroase. Nu se teme de frig şi se dezvoltă fără probleme în grădină, chiar dacă este recomandat să fie amplasată într-un loc în care să fie ferită de vânt. Planta poate fi mutată în interior în ultima lună de toamnă. Arbuştii tineri au nevoie de apă în mod regulat. În ceea ce priveşte plantele adulte, acestea pot rezista fără probleme unei perioade scurte de secetă. Din martie şi până în octombrie, Abelia trebuie udată sporadic, o dată pe săptămână. Odată cu venirea anotimpului rece, frecvenţa udărilor trebuie diminuată, fără însă a fi suspendată total. În perioada vegetativă puteţi administra îngrăşământ pentru plante cu flori, pe care să-l amestecaţi în apa cu care udaţi arbustul. Îngrăşământul poate fi administrat la un interval de 15 zile. Abelia creşte fără probleme în orice fel de sol, chiar şi în cel de grădină. Pentru a face însă flori cât mai multe şi pentru o dezvoltare cât mai riguroasă se va folosi un sol bogat în materie organică şi foarte bine drenat.

Înmulţire, paraziţi ş