În anii ’80 ai secolului trecut, mii de nou-născuţi din orfelinatele româneşti petreceau până la 20 de ore pe zi în paturi, lipsiţi de contact uman. Pe măsură ce au crescut, testele neurologice şi psihologice au confirmat un fenomen observat şi la alte specii: izolarea timpurie şi neglijarea pot produce tulburări cognitive, de la instabilitate emoţională severă până la retard mintal. Cercetări citate de revista Science au descoperit o posibilă explicaţie: claustrarea ar putea opri creşterea celulelor cerebrale răspunzătoare pentru izolaţia neuronilor. Substanţa albă din creier este alcătuită în principal din celule gliale, care produc teaca de mielină a axonilor; când aceasta este subţire sau deteriorată, semnalele electrochimice nu sunt transmise la fel de rapid, afectând diverse funcţii ale creierului, precum controlul motor, limbajul şi memoria. Pen Publicitate tru a urmări felul în care izolarea poate afecta dezvoltarea oligodendrocitelor (celulele gliale producătoare de mielină), cercetătorii au adăugat proteine fluorescente în acestea şi au realizat o serie de experimente. Şoareci cu vârsta de trei săptămâni au fost înţărcaţi şi crescuţi apoi timp de o lună în condiţii diferite: câte unul, patru sau opt într-o cuşcă (ultimii beneficiind şi de felurite jucării). Când grupurile au fost apoi aduse în contact, şoarecii crescuţi alături de alţii şi-au petrecut 80% din timp socializând între ei, iar cei crescuţi în izolare au rămas indiferenţi la ceilalţi; în plus, aceştia au obţinut la testele cognitive rezultate sub ale celorlaltor grupuri. Comparând şi ţesutul cerebral, s-a constatat că celulele gliale fluorescente ale şoarecilor crescuţi în izolare erau subdezvoltate, cu ramificaţii mai puţine şi mai scurte şi teci de mielină mai subţiri în jurul axonilor. Într-un alt studiu, echipa de cercetători a constatat că izolarea şoarecilor după cinci săptămâni