Ne confruntam, de o vreme, cu un fenomen extrem de deprimant: cu agresivitatea, uneori manifesta, grosiera, semeata, alteori suierata sau strepezita printre dinti, a unor indivizi sclivisiti, cu diplome si/sau pozitii, care au toate trasaturile grobianului, minus aparenta. Un staif care acopera cu greu continutul. Student la Marburg, un tinar teolog german, Friedrich Dedekind (1524-1598), a compus un poem, in 1549, intitulat Grobianus, in care deplinge decaderea moravurilor epocii. Opera sa a cunoscut un succes rapid, iar numele Grobianusa devenit un simbol. In traditia folclorica germana „Grob" inseamna grosier, necizelat, neslefuit. Renasterea a lansat voga grobianismuluiprin operele unor Sebastian Brant, Erasmus sau Rabelais. Semnificatia care i se dadea in epoca era aceea de maniere proaste, grosolane, incivilitate. Grobianul timpului era acela care nu respecta conventiile sociale, care nu tinea cont de nimic, care se purta oribil; un murdar, un nespalat, un nepoliticos, impertinent si ipocrit, un rautacios care nu ezita sa lanseze obscenitati in orice ocazie. Dictionarele de astazi dau mai multe sinonime ale adjectivului grobian: badaran, grosolan, mitocan, mirlan, mirlanoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, taranoi, toapa, topirlan, vulgar. Substantivul descrie individul care se evidentiaza prin lipsa de educatie si apucaturi grosolane. Cel mai apropiat, ca sens, pare sa fie substantivul mitocan, om cu comportari grosolane, vulgare. Dar si mahalagiu, locuitor de la periferia civilizatiei. Am mai ales, dintr-o oferta bogata: ordinar, toapa, necunoscator, negindit, negreblat (in Moldova) sau ghiorlan (in Transilvania). Grobianul de atunci si-a schimbat insa profilul, a evoluat in pas cu epoca, cu modernizarea. Mai intii a capatat un oarecare lustru, stilului i s-au atasat calificative noi, precum cel de nonconformist, in sensul de militant impotr