- O noapte de revelion calmă. Mai austeri cu bucatele, amăsurat vârstei, am rezistat până pe la trei, graţie unor programe, în general, rezonabile, fără vulgarităţile din alţi ani. E drept că am evitat canalele rău famate. La miez de noapte, telefon reconfortant de la copii.
- Intrarea în UE marcată de mult verbiaj şi chiot uşor isteroid. în zbieretele reporteriţelor care transmit din mijlocul mulţimilor euforizate, revine mereu sintagma "mândria de a fi român". N-am înţeles care ar fi motivul.
- Aş vrea, în prima săptămână, să termin cronica la Despre bucurie... E un deziderat cu intensitate de obligaţie liber consimţită. "A scrie la gazetă" e gura mea de oxigen, modul meu de defulare, fără asta simt că m-aş sufoca. Ianuarie e însă, ca de fiecare dată, o lună foarte încărcată de obligaţii cronofage impuse din afară, care nu mă interesează chiar deloc, dar de care nu scap. Mă voi lăsa şi acum în voia curentului, pândind momente prielnice de care să profit. Dar continuitatea lucrului va rămâne pentru mine un etern deziderat.
- La prânz - cum altfel? - concertul de la Viena, anul acesta cu Zubin Mehta. Care are eleganţa ca, înainte de An der schönen blauen Donau, să salute aderarea a încă două ţări dunărene la UE. Sala, surprinsă şi festiv generoasă, aplaudă îndelung. Şi încă o dată, ca în fiecare an, naturelul simţitor mi-a vibrat la această capodoperă de o majestuoasă graţie sans soucis pe care o percep ca deopotrivă emblematică pentru un timp şi un loc, pentru veac şi pentru împărăţie.
- Drum la haciendă, să vedem ce au făcut meşterii aceea pe care i-am lăsat de capul lor să introducă apa în curte. Ne duce Anca la volanul noului ei Logan. Au fuşerit, ca orice meşter român o treabă ţigănească pentru care pretind "între opt şi zece milioane"... Observ o insidioasă mutaţie care se produce de la o vreme încoace: sintagma "treabă ţigănească"
