Cinci surori moarte in citeva secunde. O tragedie care infioara atit prin virsta frageda a victimelor, cit si prin numar. Pare aproape ireal ca a fost posibil asa ceva la margine de Iasi. Automat sare intrebarea:" Cine se face vinovat de asa ceva?" Parintii? Pentru ca si-au inghesuit copiii intr-o casuta ridicata fara nici o autorizatie si ca se incalzeau la o soba improvizata in loc sa-i dea la un centru de plasament? Primaria? Pentru ca nu a construit un drum pe un teren caruia nu-i apartine? Pompierii? Pentru ca au ajuns la aproape o ora dupa ce au fost anuntati, fiindu-le imposbil la inceput sa se strecoare cu masinile? Fiecare se disculpa usor. Motivele par a fi argumentate. Vina se pierde undeva in aburul care ieri indica inca locul tragediei. Au trecut 24 de ore de la tragedia din Micul Dallas, care a avut loc miercuri seara. Ieri, lumina zilei a scos la iveala imaginea casei cu pereti albastri in care cinci copii au ars de vii, injumatatind numarul de copii ai familiei Talica. Fetitele care au murit aveau virstele cuprinse intre un an si sapte luni si sapte ani. Pina la casa in care focul a nascut o tragedie cum Iasul nu a mai vazut, se dezvaluie o lume pe care locatarul din Centru nu o vede decit la televizor. Soseaua asfaltata se ingusteaza la un moment dat atit de mult, incit un singur automobil poate incapea, raminind in lateral cite 50 de centimetri. Drumul pina la casa unde focul le-a ucis pe cele cinci surori seamana cu o poteca de la tara, cu santuri de noroi inghetat acoperit cu zapada batatorita. Santurile aduc cu niste jgheaburi de scurgere ale betonierelor, adincimea lor fiind de 30 - 40 centimetri. Locul unde drumul se ingusteaza este pazit de un stilp de electricitate din beton care seamana cu turnul din Pisa, inclinatia acestuia dindu-ti senzatia ca va cadea din clipa in clipa. In stinga e dealul Galata, in dreapta terenul pe care doar citeva c