Nici extaziere, cum intalnesti la unii, dar nici recuzare pe toata linia, cum fac altii. Dupa trecerea a mai bine de jumatate din anul 2006, economia romaneasca arata astfel: dezinflatia merge mai bine decat prognoza BNR (si datorita amanarii unor cresteri administrative de tarife); productia are o dinamica ce sugereaza ca industria a amortizat relativ bine socurile anului trecut (PIB-ul a crescut, probabil, cu peste 6,5% in sem. 1); productivitatea muncii pe sem. 1/2006 a fost cu 10% superioara celei din sem. 1/2005, veniturile bugetului public la finele lui iulie erau cu cca 23% peste cele din perioada ian.-iulie 2005; somajul era de 5,3% la finele sem. 1. Aceste date contin stiri bune, dar interpretarea lor trebuie sa fie echilibrata. Nici extaziere, cum intalnesti la unii, dar nici recuzare pe toata linia, cum fac altii.

Sa dau exemple de nuantare a unor interpretari pe care le consider excesiv de negative. Putem avea obiectii metodologice fata de masurarea inflatiei, dar este incorect sa punem la indoiala mersul dezinflatiei, cel putin in acest an. Este adevarat ca avem o productivitate foarte scazuta in economie (fata de media din UE) si ca anul 2005 a ingrijorat serios in aceasta privinta. Dar in sem. 1 din 2006, evolutia productivitatii, in ansamblu, a fost pozitiva (fie ea realizata prin reducere de personal). Intrebarea cheie este daca in anii ce vin productivitatea ne va ajuta sa limitam deficitele externe. Este iarasi adevarat ca salariul real nu a tinut pasul cu cresterea PIB-ului in 2006, dar nu putini romani au venituri nesalariale importante (in care includem si veniturile din economia subterana). Iar creditul bancar a suplimentat veniturile disponibile la nu putini cetateni. Se afirma ca se produce mult pe stoc. Dar dinamica cifrei de afaceri in industrie fata de productie nu a fost mult diferita in sem. 1, a.c. In plus, este posibil sa as