Nebunie mare la Sofia! Toată lumea discută foarte probabila victorie în alegeri a lui Simeon al II-lea. În centrul campaniei electorale: corupţia - de care toată lumea e revoltată şi pe care ţarul o va "eradica". Apoi va aduce bunăstarea supuşilor săi, printre altele prin "amnistierea capitalului negru", plecat în străinătate împreună cu posesorii săi, nu totdeauna din motive foarte ortodoxe. Perspectiva moralităţii şi cea a bunăstării par să se bată cap în cap, în acest caz, ceea ce nu deranjează însă pe nici unul dintre partizani. Ca peisajul să fie şi mai atractiv, se bîrfeşte în tîrg că ţarul are suportul Moscovei şi toată simpatia fostelor case regale. Şi, poate cel mai amuzant, electoratul său este format în mare parte din foştii simpatizanţi ai partidului comunist. Intru în vorbă cu un taximetrist, care se dovedeşte a fi un admirator necondiţionat al ţarului. Prietenul meu bulgar încearcă să-l convingă că şi actualul regim a făcut cîte ceva bun. Nici nu vrea să audă: sînt nişte corupţi cu toţii! Ca românul invidios, aduc în discuţie, ca argument suprem, problema vizelor. Aiurea, au făcut-o tot pentru ei, ca să se poată plimba mai uşor! - se revoltă taximetristul. Mă simt ca acasă, înainte de triumful în alegeri al lui Vadim. Îmi iau rămas bun de la admiratorul lui Simeon şi, pe o terasă însorită, mă întreb oare ce-i mînă pe ei în luptă,
ce-şi doreşte acest electorat? Îmi vine în minte povestea unui amic, om de afaceri prosper, adus la disperare de un prieten din copilărie, scăpătat în tranziţie, pe care îl ajută cu conştiinciozitate de peste zece ani. Am impresia că mă urăşte - îmi explica, recent, amicul meu. Faptul că el avea o Dacie înainte de '90, iar eu am un Audi acum, e ca şi cum eu i-aş fi furat un drept al lui, l-aş fi deposedat de ceva ce i se cuvine şi la care nu mai are acces din cauza mea. Conform statisticilor - îi atrag eu atenţia -