Cand o decizie atat de importanta pentru soarta unei tari, cum este alegerea sefului statului pentru urmatorii cinci ani, este luata in urma unei diferente de 70.000 de voturi, ce reprezinta mai putin de o jumatate de procent din populatia cu drept de vot, este firesc sa te gandesti care a fost elementul hotarator pentru ca balanta sa se incline intr-o parte, si nu in cealalta. Raspunsurile posibile sunt multiple, si am sa enumar doar cateva dintre ele.

» Voturile romanilor din diaspora, care s-au prezentat de aceasta data intr-un numar de aproape 3,5 ori mai mare decat in 2004 si de la care Traian Basescu a obtinut cu aproape 85.000 de voturi mai mult decat contracandidatul sau. (Asta inseamna ca, pentru voturile din tara, cele pe care le-au estimat exit-poll-urile, rezultatul a fost de 50,07% in favoarea lui Geoana, ceea ce inseamna ca estimarile s-au inscris in marja de eroare.)

» Minoritatea maghiara, care de aceasta data a infirmat mitul urmarii disciplinate a cuvantului de ordine dat de catre UDMR – ce-i drept, exprimat cam cu jumatate de gura; in judetele cu concentrare mare a maghiarilor (Harghita, Covasna, Mures, Satu Mare) prezenta la vot a fost net inferioara mediei nationale, iar rezultatul i-a fost favorabil lui Traian Basescu.

» Cei 673.368 de alegatori care s-au decis sa voteze abia la turul al doilea si care, conform exit-poll-urilor, l-au votat majoritar pe Basescu; contrar teoriei conform careia prezenta ar trebui sa fie mai mica in turul al doilea (confirmata in alegeri prezidentiale din mileniul trecut), atat in 2004, cat si in 2009 prezenta a fost mai mare si in ambele cazuri l-a avantajat pe acelasi candidat.

» Deocamdata ca o ipoteza ce urmeaza a fi verificata o data cu publicarea rezultatelor complete ale turului al doilea, prezenta in sectiile de votare speciale a unui numar de votanti cu 30% m