Morţii cu morţii, viii cu viii. Iar viii se cred Dumnezeu! Nu toţi, slavă Domnului! Unii îşi îngraşă imaginea devorând valoarea celor trecuţi în lumea celor drepţi. Pe principiu că cei morţi nu mai au cum să se apere, să protesteze. Aceşti "creştini" uită că sunt oameni şi mai devreme sau mai târziu Doamna cu coasa îi va înghiţi cu tot cu cuvinte... Şi Moartea nu iartă pe nimeni! Astăzi, Tatiana Stepa ar fi împlinit 47 de ani pământeni. Nu mai este pe pământ cu trupul, dar cu sufletul trăieşte alături de noi, zi de zi. Ne-a lăsat cântecele sale, ne-a dat partea sa de cer, stelele ei, ne-a lăsat sufletul în palme... "Azvârliţi-l printre fragi/ Şi iertaţi-mi voi povara,/ Toţi cei care mi-aţi fost dragi", ne-a zis Tatiana. A avut încredere în noi, în cei dragi, că ştim ce trebuie să facem cu sufletul ei. Niciodată n-am rostit că aş face parte din rândul celor dragi Tatianei. N-am îndrăznit.
Am preferat să sufăr în tăcere pierderea ei, să-mi adun doar eu lacrimile izvorâte din dorul de a o îmbrăţişa, de a-i vedea zâmbetul, lacrimile izvorâte din regretul că nu o mai pot auzi cum îmi spune în momentele de cumpănă ce frumoasă e viaţa, că nu-i mai simt mirosul fiinţei ei, că nu mai putem cânta împreună la o agapă cu prietenii, că în fiecare dimineaţă mă uit la o felicitare în care îmi ura la mulţi ani şi să ne vedem şi-n în 2018, şi-n 2028, şi în 2038...
Suntem în 2010, 21 aprilie, iar la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploieşti are loc Festivalul naţional "Tatiana Stepa". Victor Socaciu, George Nicolescu, Emeric Imre, Maria Gheorghiu, Andrei Păunescu şi Gigi Smădoi (câştigătorul premiului "Tatiana Stepa" la Festivalul Naţional Om Bun 2009) sunt capete de afiş. Şi acum mă întreb, în calitate de jurnalist, dar şi în calitate de om drag al Tatianei: de ce la Ploieşti un festival care să-i poarte numele, şi nu la Petroşani, unde ea s-a născut? @
