Pentru ca mama sa a plecat in strainatate sa castige bani pentru plata restantelor la intretinere, s-a hotarat sa-si gaseasca si el de lucru, pentru a nu mai fi nevoit sa "cerseasca" dreptul la o viata normala.
S-a saturat sa iasa in oras doar cand li se face mila celorlalti de el. Pensia de un milion si jumatate de lei nu-i ajunge nici de mancare, daramite sa-i plateasca pe cei care ar putea sa-l scoata pe brate, pe strada....
CONDAMNAT. Ionel-Emanoil Andronache are 24 de ani si e din Pascani. A paralizat in urma unei operatii facute pe cand avea 4 ani. Diagnosticul sau este paraplegie flasco-spasmodica sechelara postcompresiune medulara. Dupa interventia chirurgicala, timp de un an a stat la spital intr-o structura imobila din gips. Apoi a urmat un dificil program de recuperare, si-a revenit putin, reusea sa mearga greu, a fost la scoala o perioada, dar boala a revenit cu putere si l-a tintuit la pat. De atunci au inceput necazurile. Parintii nefericiti l-au purtat in carca peste tot. Ionut si-a purtat crucea, cum singur spune, sperand ca intr-o zi se va face bine. De curand a primit un certificat prin care este anuntat, oficial, ca afectiunea este fara leac. El a aflat insa de pe Discovery ca ar exista o clinica in lume, undeva in SUA, unde, prin psihoterapie, bolnavi mai grav ca el s-au pus pe picioare in mod miraculos.
"VREAU SA MUNCESC". Insanatosirea e un vis. Ionut ar dori mai degraba sa scape de umilinta de a nu avea bani pentru un trai modest. Ar vrea sa castige demnitatea de a-si asigura singur existenta. "As face orice mi s-ar da de lucru si chiar daca acum nu ma pricep. As fi nespus de fericit daca mi s-ar oferi sansa de a face o facultate, limbile straine imi plac foarte mult", spune Ionut.
INCHISOAREA. Ionut se multumeste cu putin. Cel mai fericit eveniment din viata sa a fost acum trei ani, cand o fundatie i-a adus scaunul cu r
