Nu ştiu dacă dispariţiile sunt mai misterioase decât apariţiile, dar eu le prefer pe primele. Tema "dispariţiei" a înflorit în literatura de mistere, ranforsată ufologic o regăsim în reputatul loc al marilor dispariţii, Triunghiul Bermudelor. Probabil că Mateiu Caragiale avea în vedere această literatura detectivistică sau pe aceea a romanului de mistere când îşi scria prima din seria de short stories intitulată Sub pecetea tainei, unde un mărunt funcţionar dispărea fără urmă lăsând Sherlock Holmes-ului român, conu Rache, gustul inefabil al unei enigme pure. La fel în una din povestirile lui John Fowles din volumul Turnul de abanos, unde un bărbat dispare fără să lase o urmă şi unde detectivul imaginează un scenariu elaborat de acesta până la ultimul detaliu ca refuz al constrângerilor banalităţii şi plictiselii, o evadare cu iz englezesc. La fel în Comoara din Sierra Madre, romanul lui B. Traven colateral firului principal al romanului vine vorba şi de o frumoasă, necruţătoare şi intrepridă femeie care dispare nu în primejdioasa călătorie făcută prin junglă cu aurul plin de promisiuni, ci la capătul ei odihnitor într-un pat de puf şi trădare. Dispariţia Irinei (Simona Popescu) aduce în discuţie o anumită problematică socială tratată în cheie minimalist-mizerabilistă, ceea ce leagă filmul lui de cele ale noului val românesc, însă există şi puncte unde regizorul resimte atracţia pentru acest fior al misterului care rezidă în orice dispariţie lipsită de o explicaţie concludentă. Căsătorită cu Aurel (Andi Vasluianu), Irina se decide să plece în Orientul Mijlociu pentru un salariu consistent pe o perioadă determinată cu scopul declarat de a contribui la prosperitatea familiei care a făcut un pas decisiv mutându-se de la ţară la oraş. Aurel este paznic la un Mall din Bucureşti, o profesie care presupune un venit modest. În ciuda unei nelinişti fireşti, soţul priveşte