INSULINA - UN PRIM PAS PE CALEA COOPERĂRII ROMÂNO-ARGENTINIENE
Corespondenţă din Buenos Aires de la Octavian Andronic
• Preşedintele Carlos Saul Menem îşi menţine oferta de a primi emigranţi din Europa de Est, cu prijinul material al C.E.E. • O expoziţie de pictură cu certe conotaţii afective, la Centrul „Piriavital"
De-a lungul celor doar cîteva zile petrecute aici, în Argentina, am avut suficiente argumente în sprijinul ideii că, deşi se află în emisfere diferite şi la o distanţă de peste 15 000 km, România şi Argentina fac parte din aceeaşi comunitate spirituală şi materială bazată pe valorile fundamentale ale spiritualităţii şi civilizaţiei europene. Nimic mai puţin diferit de Europa — nici măcar clima — în acest capăt de continent exotic, unde urmaşi ai emigranţilor de pe bătrînul continent au construit o replică solidă a modelelor pe care le cunoşteau. Aflată într-un spectaculos salt economic, Argentina vrea — şi reuşeşte — să facă parte din elita mondială prin aplicarea consecventă a principiilor economiei de piaţă şi printr-un efort major de privatizare a unor importante secvenţe aparţinînd capitalului de stat.
Un posibil model în acest sens îl reprezintă Întreprindere Farmaceutică „Beta" din Buenos Aires, un fel de staţie-pilot a industriei farmaceutice autohtone — principalul producător de insulină din America de Sud.
Datorită şeptelului său, Argentina a fost dintotdeauna unul dintre furnizorii majori de materie primă organică necesară producerii insulinei.
De altfel, pînă prin anul 1985, aici au funcţionat laboratoarele unei mari firme americane care, practic, monopolizase producţia şi comercializarea acestui extrem de important medicament.
Pentru că statisticile arată că circa 6,5 la sută din populaţia lumii suferă de diabet, dintre aceştia o cincime fiind insulino-dependenţi.
Mai mult, în Statele Unite
