Nu mai e de mult doar o legenda urbana despre care v-a povestit cineva, intr-o seara, la o petrecere a firmei. Seful toxic exista. Si daca pana de curand nu facea altceva decat sa-si agaseze angajatii, cateva studii recente au demonstrat ca seful toxic sau "managementul patogen" isi poate chiar imbolnavi subalternii.
Cu totii ii stim. Sunt acei sefi care urla constant, dezbina in loc sa uneasca, cei care pur si simplu nu te aud, dar observa atunci cand taci, cei care se asteapta sa le urmezi modelul - fara familie, fara prieteni, fara pasiuni, fara timp liber. Sefii toxici nu fac parte dintr-o "specie" populara.
Ba chiar as putea spune (si stiu ca nu ma va contrazice nimeni) ca multi si-ar dori sa fie o "specie" neprotejata pe cale de disparitie. E lesne de inteles de ce. Mai ales de cand studiile arata ca toxicitatea acestora afecteaza la propriu sanatatea mentala a angajatilor.
Managerii dintr-o companie sunt cei mai responsabili pentru dezechilibrele psihice ale subalternilor.
Iar asta nu numai ca este o statistica rea pentru angajati, dar este la fel de rea si pentru companie. Pentru ca, sustin cercetatorii britanici, acestea cheltuie din ce in ce mai mult pentru terapiile angajatilor stresati - mai exact, anul trecut s-a ajuns la o medie de 1.200 de euro pe an pentru fiecare om care lucreaza.
Adunate cifrele arata aproape apocaliptic - 24 miliarde de lire sterline platesc numai companiile din Anglia pe an pentru terapiile angajatilor. Si 14 milioane de zile de munca sunt pierdute in concedii medicale din acelasi motiv. Potrivit National Institute for Health and Clinical Excellence (NICE) din Marea Britanie, aceste sume pot fi usor scazute de la cheltuieli daca sefii isi lauda mai mult subalternii si le arata ca au incredere in ei lasandu-i sa ia singuri decizii.
"Tipa aproape tot timpul, ma striga din 10 in 10 minute, in
