Securiştii cu pensii de sute de milioane, disidenţii... doar cu medalii
Suferinţele muncitorului-disident Vasile Paraschiv s-au sfârşit astăzi. Dumnezeu l-a luat la el. A plecat însă trist pentru că instituţiile statului postdecembrist l-au batjocorit. În special prin instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a refuzat să-l despăgubească material pentru anii în care a fost schingiuit de fosta Securitate, după cum spune colegul său de suferinţă, fostul deţinut politic Constantin Matache."A murit singur, cu un gust amar. Lui i-au refuzat despăgubirile. Judecătorii au hotărât că Vasile Paraschiv nu are nevoie de bani pentru că a primit medalii de luptător în rezistenţa anticomunistă, a apărut în cărţile de istorie şi presa a scris despre el şi l-a dat pe posturile de televiziune," spune Matache. Dar cea mai mare durere a lui Paraschiv era provocată de faptul că se întâlnea pe străzile Ploieştului cu foştii săi torţionari , pe care statul i-a răsplătit pentru munca lor (tortură, prigoană) cu pensii lunare de peste 100 de milioane de lei vechi. Între ei se afla colonelul Nicolae Ursescu, fost adjunct al securităţii Prahova, spune Matache.
Răpit, bătut bestial în păduri, internat la psihiatrie
Calvarul lui Paraschiv a început în 1977, când a semnat protestul scriitorului Paul Goma. Asculta Europa Liberă şi trimitea scrisori pe adresa postului de radio. În 1979 a înfiinţat Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România. A fost ridicat de Securitate de pe stradă, după ce a citit muncitorilor programul său sindical, şi bătut bestial. A fost răpit de Securitate de pe stradă de mai multe ori şi dus în diferite locaţii, de obicei în cabanele din păduri, pentru "tratamentul" preferat al securiştilor: tortura fizică. Pentru că nu s-a potolit şi pentru a-i diminua influenţa în rândul muncitorilor, Paraschiv a fost de mai multe ori inte