În seria concertelor ce preced Sărbătorile de iarnă, la Sala Radio a avut loc un nou „episod” sub genericul „Cele trei dive”, poate cel mai echilibrat de până acum sub aspectul alegerii solistelor, evoluând şi de această mezzosoprana Ruxandra Donose, dar şi sopranele Elena Moşuc şi Laura Tătulescu, sosind de la Viena, Zurich sau Munchen.
O altă noutate a fost prezenţa la pupitru a dirijorului italian David Crescenzi, experimentat (şi) în astfel de gale de operă, conducând însă pentru prima oară un asemenea program în compania Orchestrei Naţionale şi a Corului Radio (pregătit de Dan Mihai Goia), beneficiind deopotrivă de glasurile frumoase şi de maniera interpretativă a unor „dive” care cântă, de mulţi ani, pe mari scene ale lumii, aducând deci eleganţa frazării, dicţia şi pronunţia adecvată în limba italiană, strălucirea acutelor şi coloratura adesea performantă, mult „gustate” de publicul extrem de numeros şi entuziast. De altfel, şi repertoriul ales a fost deosebit de ofertant atât pentru artişti, cât şi pentru melomani, secvenţele îndrăgite din opere celebre succedându-se ca într-o salbă de bijuterii muzicale, ceea ce a asigurat un plus de atractivitate întregului concert (pe care Crescenzi l-a dirijat pe dinafară). Chiar dacă în uverturile la Coţofana hoaţă de Rossini sau Forţa destinului de Verdi, atacurile incisive şi sonorităţile ample, dar şi parcurgerea oarecum lineară au determinat o derulare corectă dar rigidă, fără o paletă coloristică diversă, (şi) intervenţiile solistice la suflători fiind total lipsite de implicare expresivă, orchestra a avut totuşi precizie şi omogenitate, răspunzând în acest sens cerinţelor dirijorale. Adevărul este că aceeaşi impresie de abordare îngrijită dar departe de încărcătura dramatică a muzicii şi textului am avut-o ascultând şi momentul coral (Gli arredi festivi) din Nabucco de Verdi, în care zadarnic am aşteptat plan