A aparut discret, chiar daca inconjurat de o mica suita, surazandu-le celor din jur. Sacoul dintr-un material usor (probabil in) multicolor, pantalonii crem deschis cu o taietura la moda in statiunile si pe plajele exotice, pantofii flexibili de dansator - toate aduceau un aer jucaus, vitalist. Inalt, simtindu-se inca in trup o fibra atletica, nu isi trada varsta decat dupa o cercetare atenta a chipului sau usor ridat, de culoare roz, de om bun si chefliu. Odata urcat pe scena insa, a explodat.
Am avut prilejul sa ascult vreo 25 de poeti recitandu-si creatiile la Festivalul "Zile si Nopti de Literatura" desfasurat la Neptun.
Dincolo de ceea ce spuneau, m-a interesat foarte mult cum isi spuneau versurile. Impresia a fost de monotonie, de monocord, impresie accentuata si de o insistenta enervanta (pentru mine) de a auzi cam totul in limba engleza.
Cu mici exceptii, pana si poetii romani au tinut sa se prezinte direct in limba universalizata nu neaparat de Shakespeare, ci de Hollywood, de computere si de muzica disco.
Sigur, nu este obligatoriu ca poetul sa aiba veleitati actoricesti, imaginea sa fiind mai degraba a unui introvertit, speriat, emotionat sau frant de timiditate in fata publicului. Insa prezenta lui publica te lasa sa intelegi mai bine modul in care se raporteaza el la poezie.
Cei mai multi au o atitudine livresca: scriu o poezie care trebuie citita. Dispunerea grafica, abaterile gramaticale (toate cuvintele scrise cu litere mici, absenta semnelor de punctuatie sau folosirea lor dupa reguli proprii), ruperea aparent aleatorie a versurilor sunt indemnuri adresate cititorului de colaborare cu textul: "Citeste-l in ordine proprie, intelege-l in orice fel vrei, ai intreaga libertate de a-l recita".
Lectura este un act profund individual, exercitat in liniste si intimitate. Am vazut putini poeti de spectacol, de pub