Câtă vreme nu știm exact ce se află în spatele contractelor generatoare de arierate, ele vor fi o sursă permanentă de incertitudine asupra sănătății fiscale a României.

De-a lungul timpului, guvernele succesive ale României au făcut tot ce le-a stat în putință să păcălească FMI și Comisia Europeană cu privire la sănătatea finanțelor noastre publice. Dacă FMI și CE se uitau la de­ficitul bugetului pe cash, fă­ceam arierate, adică se acu­mulau facturile neplătite în ser­tar. Dacă FMI și CE se uită la arierate, sifonăm banii prin companiile de stat. Dacă, mai deprinsă cu şmecheriile ro­mâ­neşti, Comisia reclasifică pier­derile acumulate în ani de zi­le ale unor companii de stat drept parte din de­ficitul public, cosmetizăm puțin printr-o re­s­tructurare. Iată că acum urzeala de minciuni și tertipuri a început să pârâie pe la toate cu­săturile și arieratele bugetelor locale nu mai pot fi ținute sub control, trăgând serios să ia­să din țintele agreate cu FMI. Câtă vreme ni­meni nu știe exact din ce sunt formate aceste arierate, deoarece nimeni n-a vrut vreodată să le transparentizeze, putem doar să ghicim ce se află în spate; mai mult, ele pot fi folo­site ca armă cu priză la popor contra adver­sarilor politici.

Ce sunt arieratele? Arieratele bugetelor locale sunt facturi emise de diferite firme pentru lu­crări făcute pentru autoritățile locale și ne­plă­tite în termen, adică datorii scadente față de par­tenerii comerciali. De pildă, plăți nefăcute încă pentru o reparație de drum sau pentru un patinoar. Din cauză că nimeni n-a vrut să facă vreodată o bază de date cu contractele locale și centrale pentru lucrări și plățile fă­cute, nu știm exact la ce lu­crări se referă arieratele pe ca­re le vedem și cine a făcut con­tractele cu pricina. Știm doar că unele dintre contracte sunt făcute direct de autoritățile lo­cale din bani proprii; în timp ce altele sun