La mijlocul veacului al XIII-lea, asistăm la o perioadă de dezvoltare a ordinelor religioase, pe teritoriul otoman. Este şi momentul în care Mevlana (Rumi) şi Hagi Bektaş Veli înfiinţează la Konya un nou ordin al dervişilor: Mevlevi.
Supranumiţi şi "dervişii rotitori", călugării din ordinul Mevlevi urmează învăţăturile lui Mevlana, care spunea că nu este posibilă cunoaşterea lui Allah în absenţa extazului. Interzis de Attaturk, după destrămarea Imperiului Otoman, Mevlevi au supravieţuit în spirit prin învăţăturile lor, prin ritualuri, ca şi prin gastronomie.
MONUMENTUL BUCĂTARULUI
Bucătăria deţine un loc important în învăţăturile Mevlevi. Acesta este spaţiul unde dervişii îşi începeau formarea. Scopul nu era doar de a învăţa să gătească, ci, în acelaşi timp, de a învăţa să respecte hrana pe care omenirea o primeşte prin eforturile excepţionale ale naturii.
Nu este întâmplător faptul că Mevlana acorda hranei şi pregătirii ei un loc privilegiat în învăţăturile sale. În secolul al XIII-lea, bucătarii se bucurau de mare respect. Un contemporan al dervişului, Ateş-bey Veli, a fost primul bucătar din lume căruia i s-a construit un monument funerar, ca recunoaştere a valorii sale.
AYIN-I CEM
La Mevlevi există tradiţia ca după ceremoniile religioase să se bea şi să se mănânce, după un anumit ritual. La celebrarea "Ain-i cem" (Sărbătoarea recoltei), de exemplu, sunt aduse căni de cafea, cu care sunt serviţi cei de faţă, fiecare după rangul său, începând cu şeicul. După ce bea cafeaua, fiecare aşază cana în dreapta, dar puţin ascunsă. Ucenicii care vin să strângă cănile murdare se aşază în faţa dervişului, cu genunchiul drept pe pământ şi ia cana cu mâna stângă, ascunzând-o, de asemenea, după principiul lui Mevlana: "să nu arăţi niciodată lucrurile ruşinoase, urâte sau murdare".
Tot în timpul celebrării
