18 ianuarie 1979(n.r. – continuare) Eraţi academicianul şGeo Bogzaţ când Lucian Blaga nu mai era academician. Eraţi academicianul şGeo Bogzaţ când marii scriitori români a căror dispariţie nu încetaţi s-o plângeţi azi, opunându-i în mod demagogic noilor generaţii, se stingeau în mizerie şi umilinţă.
Aţi vorbit, domnule şBogzaţ, măcar o dată despre asta? Dacă v-a durut cu adevărat soarta culturii române, ce aţi întreprins? Călătorii în şUniunea Sovieticăţ străinătate? E minunat, fără îndoială, şun drum în Uniunea Sovieticăţ. Sunt lucruri tulburătoare şacoloţ în lume. Mari opere de civilizaţie şi cultură, oameni excepţionali, istorie multă şi tot felul de particularităţi memorabile. Dar când dumneavoastră călătoreaţi în Uniunea sovietică şi-n America, exact atunci, suferitorule şi neconsolatule, Lucian Blaga n-avea voie să iasă din Cluj. Exact atunci când dumneavoastră vă încasaţi stipendiile de academician, Lucian Blaga trebuia să muncească pentru salariul de mizerie pe care i-l oferea postul de bibliotecar în Cluj. Dumneavoastră deveniserăţi academician, iar Lucian Blaga încetase să mai fie academician. Fireşte, epoca aceasta în care înţelepciunea şi curajul partidului nostru au redat ţara ţării şi valorile ei locului meritat, epoca aceasta merită cârteala dumneavoastră. Aţi primit libertatea de a vă exprima. Folosiţi-o, vă rog, cu toată demnitatea întâi şi-ntâi împotriva celui ce v-a dat-o. E moral să faceţi aceasta, e pe deplin coerent cu morala întregii dvs. vieţi. Aţi tăcut când era convenabil să taci, vorbiţi când e convenabil să vorbeşti.
…Urc scările Muzeului de artă modernă din Viena, urmărit de înfăţişările sublim scelerate ale lui Giacometti. Un Bacovia în sute de ipostaze, un veac în sute de
ceasuri strâmbe. Chipuri de săbii din metal oxidabil.
Şi iată Muzeul de artă modernă din Viena. O ruşine. Un fleac. O găin