… si-atunci, daca tot a votat Comisia Electorala trecerea la sistemul votului uninominal mixt (jumatate pe liste, jumatate uninominal), dupa modelul german care n-are nici o noima la noi, Romania nefiind federatie, si daca s-au relansat dezbaterile despre avantajele si dezavantajele diferitelor sisteme electorale, m-am gandit ca poate n-ar strica sa-mi duc pana la capat ideea inceputa in postarea de-acum vreo saptamana. Pornind de la – altminteri excelenta – abordare tehnica a lui Catalin Avramescu pe www.hydepark.ro , ridicam acolo doua jalbe in protap :
(1) Majoritatea covarsitoare a acestor analize tehnice pleaca de la premisa ca odata sistemul electoral mai mult sau mai putin « ideal » descoperit, el va fi aplicat nedescriminat la toate nivelurile – de la consiliul scolii la cel municipal, si de la alegerea Consiliilor Judetene la alegerea Parlamentului, ca doar de aia e, chipurile, « ideal ». Asta, imi pare, e unul dintre defectele gandirii instrumentale. Rostul, (telosul, daca preferati) consiliului de parinti intr-o scoala e diferit de rostul Parlamentului. In plus, intr-un sistem bicameral – la care n-ar trebui sa renuntam in ruptul capului – rostul fiecarei camere e diferit. Si-atunci de ce o unica grila de lectura/metoda electorala la toate nivelurile ? Telosul determina – sau s-ar cuveni – mijloacele cele mai potrivite. Daca rostul unei calatorii e unul profesional, zbor cu avionul, pentru a ajunge cat mai repede de la A la B. Daca rostul e sa ma relaxez, ma las catunel dus de barca in josul raului fara sa-mi pese cand ajung la destinatie.
(2) Aceeasi abordare instrumentala pleaca si de la premisa ca oamenii nu conteaza. Conteaza doar sistemul. Da, recunosc suporterii acestei idei, ar fi ideal sa avem numai oameni competenti si cinstiti la toate nivelurile, dar trebuie sa fim realisti. Oamenii nu sunt asa. Prin urmare, ideal e – vorba