Au hotărât ca opt ore pe zi să dezbată „consistent şi alert” proiectul de revizuire a Constituţiei, astfel încât să-l dea gata până pe 20 iunie. Ei, şi? Pe cine interesează discuţiile interminabile şi sutele de amendamente, care-l supun pe preşedintele Senatului şi al Comisiei Constituţionale, Crin Antonescu, la chinuitorul efort de a veni trei săptămâni, zi de zi, la servici? Societatea nu este implicată în această poveste.
Forumul Constituţional – organism neparlamentar, creat pentru a prelua ideile societăţii civile – a strâns ce era de strâns de la ONG-uri şi cetăţenii vigilenţi şi a trimis raportul Parlamentului, dar multe propuneri din această zonă sunt în contradicţie cu cele ale politicienilor, după cum afirmă preşedintele Forumului, Cristian Pârvulescu. Pe baza experienţelor trecute, a atâtor legi făcute fără ţine seama de obiecţiile celor cărora li se adresau, mă îndoiesc că, de data asta, firava vox populi se va impune. Cred că nu i se va da nici măcar microfonul. Astfel, nu se vor auzi cele 170 de organizaţii ecologiste care cer, într-un glas, introducerea unor paragrafe suplimentare la Articolul 35 – Dreptul la un mediu sănătos -, care să oblige statul la măsuri ferme de protecţie a naturii. Nici majoritatea covârşitoare a participanţilor la Forum, care propune sancţionarea traseiştilor cu retragerea mandatului de către partid ori cu revocarea din Parlament, în urma unui referendum local plătit de dezertor. Sau vocile acelora care amedează Articolul 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, insistând pe responsabilizarea reprezentanţilor statului, de la funcţionar la judecător, în raport cu cetăţenii.
Constituţia se revizuieşte în 2013 pentru a elimina ambiguităţile din relaţiile interinstituţionale, generatoare de crize, pentru a întări rolul Parlamentului, fără însă a-l asana, pentru a reduce puterea Curţii Constuţional