Dumitru Galiu este căpitan pe un vaporaş care plimbă turiştii pe Lacul Siutghiol.. „Nea Galiu“ şi-a dedicat viaţa mării. A petrecut mai bine de jumătate de secol fie pe nave comerciale, fie pe vase mici de croazieră pe lacurile de la Marea Neagră. Pe litoralul românesc găseşti oameni care şi-au dedicat viaţa mărilor şi oceanelor lumii. Din această echipă de temerari face parte şi Dumitru Galiu, în vârstă de 76 de ani.
Îşi aduce foarte bine aminte de începuturile pasiunii sale pentru navigat. „Am făcut şcoala de marină în port, la Constanţa. Doi ani a durat pregătirea. Pe atunci nu era institut. Mi-a plăcut să călătoresc mereu, să văd alte ţări“, povesteşte bătrânul căpitan. A pus piciorul pe primul vas la 15 decembrie 1951. De atunci a trecut mai bine de o jumătate de veac.
În anii ’50-’60 era un privilegiu să poţi pleca în lume. „Mi-am dorit mereu să văd alte societăţi, numai aşa puteam să fac comparaţie între viaţa trăită de noi şi viaţa pe care o duceau străinii“, mai spune Dumitru Galiu.
A văzut lumea
Cu timpul, familia s-a împăcat cu gândul că nea Galiu pleacă mereu pe mare. Prima etapă a vieţii de marinar s-a încheiat în 1955, când a intrat în serviciul militar pentru doi ani, după care şi-a reluat cursele pe nave comerciale până în 1973. În această perioadă şi-a obţinut certificatul de conducător de şalupă.
A primit brevetul de căpitan în 1975. Începutul a fost o provocare, ţinând cont şi de dotarea precară a navelor comerciale de după cel de-al Doilea Război Mondial. „Am fost marinar pe nave de cursă lungă vechi, ieşite din război. Aşa era pe timpul ăla. În ’52 deja ajunsesem în portul Latakia, Siria, în Beirut, Liban, în Alexandria, Egipt. Am ajuns şi la Marsilia, Franţa“, continuă nea Galiu.
Turismul românesc: „o debandadă“
Anul 1980 îl găseşte debarcat. Re
