Nimic nu va mai fi ca inainte. Societatea pe care am cunoscut-o, statul pe care l-am cunoscut, nu vor mai fi ca inainte. Neoliberalismul a murit, statul neoliberal a murit. Ii va lua locul un stat interventionist in numele binelui celor multi, sustin, in aceste vremuri tulburi, voci care nu au iubit niciodata liberalismul. Dar de ce este obligatoriu ca statului neoliberal sa-i ia locul un altfel de stat? Ce ati spune de o zi fara stat?

Intr-o buna dimineata te trezesti si nimic din ceea ce cunosteai nu mai exista. Nu mai exista autobuze, tramvaie, nu mai exista sefi, facturi, dobanzi, chirie de platit. Ce faci? Esti debusolat, dar ce are mai multa importanta, lipsa prietenilor sau lipsa facturilor?

Este un scenariu de sfarsit de lume. Dar astfel de lucruri au existat candva. A existat o vreme in care nu a existat stat. De ce nu ar veni o vreme cand nu va mai exista stat?

In toate discutiile care se poarta in jurul crizei, centrul este statul. Stat liberal sau paternalist, relatii sociale inchegate sau subrede in functie de stat, de puterea sa de a dospi aluatul social. De ce statul? Si de ce nu individul?

Statul-natiune este o "inventie" recenta, are cam 500 de ani. De 500 de ani vorbim despre aceasta noua inventie extraordinara care aduce cu sine constiinta apartenentei la neam, la popor, la o istorie comuna. Dar ce s-ar fi intamplat daca nu am fi inventat statul-natiune? Ar fi disparut lumea? Ar fi disparut imperiile si cuceririle? Ce a miscat lumea inainte, aceasta apartenenta la un spatiu comun, regulile comune, obisnuintele comune, iubirile si deceptiile comune? Fara discutie da, dar unde este aici individul?

Imaginati-va ca ati cazut dintr-un avion direct in desert. Nu mai exista in jur societate, neam, religie, credinta. Exista, eventual, ulciorul de langa tine si un nesfarsit ocean de nisip. Ce te ajuta? Religia, dragostea