RETETA DE VEDETA Mi-a bagat pumnu-n gura! Ajuns cu gand de treburi serioase la Homoraciu, pe langa Valenii de Munte, ma trezesc ca prietenul meu, actorul Ion Ionut Ciocia, riveran Teleajenului prin nastere, dar marca Teatrul National Bucuresti prin profesie, ca imi baga pumnu-n gura. Aproape la propriu! Dar, ce bine, macar e plin de capsuni!
Asa ca ma hotarasc sa las pe cand o fi vreme discutiile serioase si ma abandonez peticului (dar nu chiar atat de mic) de frunze verzi sub care se pitesc fructele dulci. Iar daca n-ai mancat niciodata capsuni direct din gradina, sa fii convins c-ai pierdut tot ce-i mai bun in viata.
OMUL, ACEASTA CAPSUnA GANDITOARE. "Povesteste-mi si mie istorioara cu Regele Mihai", zic eu in timp ce-mi indes capsuni in cavitatea bucala ce nu prea vreau s-o mai folosesc la vorbit. Mai degraba la mancat capsuni... Stiu ca nu-i frumos sa vorbesti cu gura plina, mama m-a batut la cap cu asta toata copilaria, dar asta e. "Ce istorioara?", imi da impresia Ionut ca ma aflu pe o pista falsa. "Cand se zice ca a calcat cu masina un cocos, s-a oprit si i l-a platit pe loc taranului, de ramasese tot satul cu gura cascata", caut eu sa-i reimprospatez memoria. "A, aia!", se lamureste Ionut. "Daâ nu s-a-ntamplat aici", adauga sec si mai ia o capsuna. "La Manastirea", zice.
"Care manastire?", intreb si capturez la randul meu o capsuna teribil de coapta pe care pusesem ochii de ceva timp. "Nici o manastire! Comuna Manastirea. Pe langa Oltenita", completeaza. "Pai, atunci de ce stiam eu ca treaba s-a petrecut p-aici?". "De unde sa stiu eu?", zice si ridica din umeri. "S-o mai fi intamplat si prin alte locuri. Dar din cate stiu eu, nu aici". Sunt confuz. "Mai bine lasa asta si hai, sa mancam capsuni!", pune Ionut capat discutiei, dar nu si confuziei mele, si da tonul soloului de fosnete din gradina de capsuni. Dar un duet, ce-are? Iar cum teatru
