Nicolae Bacea are 69 de ani şi este unul dintre puţinii cojocari pe care îi mai are Bistriţa-Năsăud. De mai bine de 50 de ani face cojoace şi pieptare, ajungând să facă în jur de 40 de piese pentru câţiva membri ai Ambasadei Statelor Unite de la Bucureşti, care până în 2011 l-au vizitat anual.

Pe Nicolae Bacea îl găsim în localitatea bistriţeană Tureac la muncă. Trebăluieşte cu zor în curtea casei în micul atelier amenajat în aer liber. Este înconjurat de piei de miel şi ied pe care le prelucrează după metode pe care le-a învăţat când avea doar 14 ani.

A fost dus la un ucenic la vârsta de 14 ani tocmai de către tatăl său, care era tâmplar, iar după ce a furat meserie un an a început să facă primele pieptare. Primul, pe care îl păstrează şi acum cu grijă l-a făcut surorii sale mai mici care avea doar 6 ani, cu ajutorul maestrului său.Încă mai are primele pieptare şi cojoace pe care le-a făcut, pe care le-a recuperat de la posesori, unele dintre ele având şi zeci de ani vechime.

De 55 de ani face cojoace şi pieptare, iar din 1991 a început să îşi „diversifice” oferta, confecţionând şi gentuţe, mănuşi, căciuli şi chiar şi globuri din piele, pe care le vinde la târguri.

Deşi a început să vândă mai multe obiecte şi accesorii, meşterul nu prea se abate de la motivele florale tradiţionale, pe care le reproduce pe toate produsele muncii sale. Spune că nici nu poate face asta, pentru că ar strica tocmai caracterul tradiţional al obiectelor.

Din 1995 este înscris la Academia Artelor Tradiţionale din România, care se şi ocupă de ceva ani cu valorificarea muncii sale, de când nu mai poate colinda ţara în lung şi-n lat pentru a participa la târguri şi expoziţii.

Cele mai ieftine sunt globurile, pe care Nicolae Bacea le vinde cu 10 lei, iar cele mai scumpe pieptarele pe care ia în jur de 2000 de lei. Cel