Am vazut cu ochii mei oameni admirabili, care incercau sa impiedice violentele, unii dintre ei riscandu-si propria piele. Oameni care reprezentau normalitatea intr-o atmosfera haotica. Ei sunt eroii mei personali de la Chisinau.
M-am nimerit acolo in toiul evenimentelor de saptamana trecuta, de luni pana joi, avand un contract de consultanta cu o institutie internationala. Purtat de curiozitate jurnalistica, am asistat la manifestatii si la actele de devastare a Parlamentului, de marti dupa-amiaza. Scenele respective sunt deja binecunoscute, au atras atentia camerelor de luat vederi. Ce s-a vazut mai putin in afara a fost perfectul paralelism intre cele doua tentative de revolutii de la Chisinau. Pentru ca despre asta a fost vorba acolo, au fost permanent doua miscari. Una pasnica, cu cereri concrete, in Piata Marii Adunari Nationale, si o alta miscare haotica si violenta, in piata dintre Presedintie si Parlament, la doar cateva sute de metri de prima.
Mergand intre cele doua manifestatii, pe Bulevardul stefan cel Mare si Sfant, am putut observa relatiile dintre ele si modul in care oamenii se plimbau de la una la alta, parca alternand doua spectacole diferite, parca zapand "live" intre revolutii. Am vazut cum doar cateva zeci de tipi agitati si violenti au reusit sa abata cu totul atentia de la multimea de peste 20.000 de oameni care manifestau pasnic in Piata MAN. Din cand in cand, cate un grup de tineri furiosi veneau dinspre Parlament si tipau la oamenii din piata sa vina cu ei la asaltul cladirii. Tin minte imaginea unui domn in varsta care ii ruga aproape cu lacrimi in ochi sa inceteze. Ceva mai tarziu, un alt grup de tineri a capturat un camion blindat al politiei si l-a impins pana la marginea multimii de oameni pasnici. Dupa ce si-au sarbatorit victoria catarati pe capota, fluturand steaguri ale Moldovei, Romaniei si UE, au incercat sa
