Mircea Scarlat a trăit numai 36 de ani (10 apr. 1951, Cervenia, jud. Teleorman - 18 dec. 1987, Bucureşti), dar a reuşit să publice câteva cărţi de critică şi istorie literară scrise cu profesionalism ( Introducere în opera lui Miron Costin, Buc., Min., 1976, Ion Barbu. Poezie şi deziderat, Min., Buc., 1981, Introducere în opera lui Cezar Bolliac, Buc., Min., 1985) şi, mai ales, să ducă la bun sfârşit o lucrare de mare anvergură, Istoria poeziei româneşti, publicată în patru volume, la Editura Cartea Românească, în perioada 1982-1990 (şi reluată în trei volume, cu o prefaţă de Nicolae Manolescu, la Ed. "Teleormanul liber" din Alexandria, în 2003). Nicolae Manolescu, care i-a fost profesor la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti ( urmată de Mircea Scarlat în perioada 1971-1975, după un an petrecut la Institutul Pedagogic), i-a remarcat de la început predilecţia pentru istoria literaturii, predilecţie oarecum surprinzătoare la un tânăr din deceniul opt. "Mircea Scarlat - îşi aminteşte Nicolae Manolescu - avea exact însuşirile trebuitoare ca să fie un istoric literar. Era meticulos, neobosit în a scociorî prin arhive şi când scria ceva îşi epuiza subiectul. ş...ţ Pe lângă capacitatea lui de efort, colegii de generaţie, dedaţi cronicii literare ori publicisticii, par nişte greieri pe lângă furnica din fabulă. Mircea Scarlat îşi cunoştea subiectele investigate în cele mai mici amănunte. Mapele lui de fişe şi dosare (nu existau computere) erau celebre. Îi plăcea, apoi, să frecventeze bibliotecile publice. Era un client statornic, de exemplu, al Bibliotecii Academiei. Colegii lui o ignorau până şi pe aceea din Facultate. Să adaug la aceste însuşiri un viu scrupul al exactităţii. Mircea Scarlat n-avea o mare imaginaţie critică, dar era neîntrecut în felul precis în care îşi decupa materia de studiu şi în felul precis în care o comenta."

Fiul unor