Rănit de obrazul gros al şpăgarilor din sănătate şi de bucuria cu care prostimea a ascultat de tonomate, preşedintele-jucător a mimat o accidentare temporară.
Conştient că propriul partid nu-i poate produce 40 de preşedinţi de case de sănătate judeţene cinstiţi, preşedintele spera în şefi de asigurări private străini, mai protestanţi decât patriarhul “să trăieşti, Viorele”.
Până să vină olandezi şi americani fără umor în sistemul romanesc de sănătate, guvernul are de implementat o taxă asupra producătorilor de medicamente, un card naţional de sănătate, dosare electronice de sănătate, coplata, poate chiar definirea pachetului minim de servicii medicale, cheia de boltă a proiectului lepădat azi.
Probabil preşedintele a sesizat că propriul partid e incapabil să implementeze astfel de reforme, pe de o parte prea tehnice, pe de altă parte prea pierzătoare de bani la partid.
Cu toate acestea, preşedintele-jucător, deşi conştient că se afla în marja de eroare a popularităţii, a insistat să ducă singur bătălia pentru marea redută neoliberală a legii sănătăţii, scufundând această lege odată cu ultimele sale urme de popularitate.
Rănit de obrazul gros al şpăgarilor din sănătate şi de bucuria cu care prostimea a ascultat de tonomate, preşedintele-jucător a mimat o accidentare temporară.
Conştient că propriul partid nu-i poate produce 40 de preşedinţi de case de sănătate judeţene cinstiţi, preşedintele spera în şefi de asigurări private străini, mai protestanţi decât patriarhul “să trăieşti, Viorele”.
Până să vină olandezi şi americani fără umor în sistemul romanesc de sănătate, guvernul are de implementat o taxă asupra producătorilor de medicamente, un card naţional de sănătate, dosare electronice de sănătate, coplata, poate chiar definirea pachetului minim de servicii medicale, cheia de boltă a proiectului lepădat azi.
Probabil preş