Remarcăm cu simpatie că, în ultima vreme, discursul public este axat pe trei teme. Mâncarea infestată, intrarea în spaţiul Shenghen şi regionalizarea etnică.

În ceea ce priveşte acest refuz al gândirii reflectat în alimentaţia de zi cu zi îmi amintesc mereu de povestea gripei aviare ce a bântuit în urmă cu nişte ani şi fermele şi gospodăriile din zona Braşovului. Am stat de vorbă atunci cu mai mulţi medici veterinari care mi-au spus că de fapt este vorba de aşa numita popular ,,ciumă a găinilor”, o chestie foarte naşpa pentru bietele galinacee, dar total netransmisibilă la om. Tot în aceea perioadă s-au aruncat pe tot felul de maşini diverse tipuri de jeturi combinate cu diverse tipuri de detergenţi. Povestea a costat câteva milioane de euro – şi nu mă refer la banii pierduţi de producători, ci la banii publici - de nu puteai să pleci sau să vii de la Codlea fără să-ţi fie spălăcit autovehicolul cu ţâşnituri dubioase conţinând lichide sponsorizate guvernamental.

Parcă toată lumea juca în filme proaste cu tricouri şi maşini ude, dar şi într-un fel de alba-neagra financiară. Pe aceea temă am reuşit să public un articol în presa centrală ce mi-a fost aproape ascuns între rubrica de ,,matrimoniale” şi cea de ,,diverse” de către conducere. Nu pentru că nu aduceam argumente, ci pentru că nu eram, scuzată fie-mi expresia, în ,,trend”. Acum remarc o boală a presei nebune, făcută din şniţel de cal cu peşte congelat împănat cu viermi, lângă un hamburgher de porc pus între două felii de trichineloză şi o vacă ce mugetă a jale privind tot galeş spre nebunia umană. Poate aş considera că toată această frenezie aproape vegetariană are în spate un conflict de interese între diverşii producători. Numai că în acest caz refuz să cred că şi marii patroni, marii producători industriali ai specialităţilor din carne şi-o trag la gioale unul altuia în asemenea hal încât riscă s