Economia mondiala trece prin criza. Stim asta. Dar avem convingerea ca stiinta economica – adica setul de instrumente intelectuale prin care analizam si explicam ordinea si dezordinea economica - este bine-mersi. Ca economistii sunt in posesia aparatului tehnic necesar pentru a ne spune cu exactitate ce si cum. Discursul economic e in regula - economia e problema. Dar stau lucrurile chiar asa? Modul in care este reflectata problematica economica in dezbaterea publica si mass media - nu numai la noi, dar peste tot in lume - ridica niste semne de intrebare.

Sa privim la SUA – tara cu cei mai multi nobelisti in economie si locul cu cele mai puternice programe de studii economice. Predictiile macroeconomistilor au ajuns obiect de ironie publica. Ba iesim, ba nu iesim din criza. Curba iesirii din criza are forma cand de U, cand de V, cand de W cand de L. De cate ori se anunta public un indicator relevant pentru monitorizarea crizei, mantra este ” Indicatorul cutare surprinde din nou expertii care prevazusera ca acesta va arata cutare si cutare pe cand el arata altceva”. Totul pare mai mare, mai mic sau in alta directie decat prevad acestia.

Poate e nedrept, dar aceasta e impresia pe care o lasa. Dovada glumele mai mult sau mai putin sarate care circula pe seama macroeconomistilor. (Trei macroeconomisti merg la un concurs de vanatoare. Apare un cerb. Trage primul. Pe langa. Trage al doilea. Pe langa. Al treilea nu mai trage de loc, cade in genunchi, ridica mainile spre cer si incepe sa strige triumfator: L-au nimerit! L-au nimerit! Echipa noastra a invins!)

Alt exemplu

Tot in SUA: Sub impactul crizei recente are loc o resuscitare a retoricii keynesiste, idei vechi de peste o jumate de secol, imbracate in haina noua. Problema este ca in momentul in care se invoca principiile keynesiste, se formeaza imediat doua tabere: Prima tabara sus