De câteva săptămâni, în paralel cu isteria pericolului etnobotanic, se joacă la masa Sănătăţii româneşti un biliard ce ţinteşte la găuri de milioane de euro.

Institutului Cantacuzino, singurul producător de vaccinuri din ţară, i-a fost retrasă „autorizaţia de punere pe piaţă a produselor injectabile", inclusiv a celor zece vaccinuri pe care le fabrica. Motivul: institutului i-a expirat standardul de bune practici de fabricaţie (GMP - Good Manufacturing Practice).

După 89 de ani de existenţă, toată truda microbiologiei româneşti e umilită şi anulată de Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM), printr-un simplu comunicat. Şi asta pentru „vina" de a fi fost uitată în paragină de Ministerul Sănătăţii care n-a investit la timp în tehnologii moderne de fabricare a soluţiilor injectabile, conforme cu normele UE.

Cu o zestre de vreo duzină de hectare de teren în Băneasa, o clădire impunătoare în buricul Capitalei şi una la Iaşi, Institutul Cantacuzino trezeşte pofte mari. Atât imobiliare, cât şi ale firmelor grele de vaccinuri care ar elimina astfel un concurent incomod în contractele de achiziţii făcute de Ministerul Sănătăţii.

Retragerea licenţei de producţie are loc după ce, în urmă cu câteva săptâmâni, mai multe doze expirate de vaccin, produse la institut, împotriva tuberculozei la copii, au fost folosite în maternităţi. Institutul a cerut atunci o prelungire a termenului de valabilitate, de la 12 la 18 luni, a vaccinului respectiv.

Însă, în purul stil românesc, iniţial ANM a acordat această prelungire, după care s-a răzgândit şi a amendat unitatea. Bâlbe care - premeditate sau nu - riscă să distrugă iremediabil un domeniu strategic pentru România, cel al producerii de vaccinuri. Fără de care am rămâne dependenţi de producătorii externi de medicamente.

Povestea dovedeşte - dacă mai era nevoie! - că, mai repede decât plantele etno