Deficitul bugetar a ajuns sa creasca aleatoriu si exponential, ca intarzierile la trenurile din Gara de Nord: a crescut cu 0,4% acum o luna, cu inca 1,1% acum o saptamana si cu 0,5% la ultima sedinta de guvern. Desigur, acesta este un deficit pe hartie, pentru ca pe primul trimestru am avut un usor excedent bugetar. La fel ca si excedentul din noiembrie trecut, el a fost determinat nu de cresterea veniturilor, ci de amanarea cheltuielilor publice. De data aceasta, cheltuielile incep sa se acumuleze si deficitul incepe sa creasca periculos.
Fireste, prima intrebare pe care si-o pune orice om de bun-simt este de ce nu au fost prevazute aceste cheltuieli in bugetul pe 2006 prezentat de Guvern si aprobat de Parlament (cand deficitul era prognozat la numai 0,5% din PIB) ? Pe langa raspunsul evident de tipul "atunci nu ne-am gandit la ele", exista si o cauza mai profunda: lipsa programarii bugetare multianuale. Cand ai proiecte pe mai multi ani, trebuie sa ai si o programare bugetara pe mai multi ani, sa stii in avans cat urmeaza sa cheltuiesti si cand.
Trebuie spus ca un deficit bugetar de 2,5% din PIB nu a mai avut Romania din anul 2002. Deci prima concluzie este ca s-a incheiat ciclul de scadere a deficitului - urmeaza o noua perioada de expansiune a cheltuielilor publice. Aceasta este o consecinta fireasca a modernizarii Romaniei - dar ce ne facem cu veniturile bugetare? Cresterea cheltuielilor nu inseamna automat cresterea deficitului - decat daca veniturile nu fac fata acestui ritm. A doua concluzie care se trage de aici este, si nu o spun pentru prima data, esecul cotei unice din perspectiva limitarii veniturilor bugetare.
Ca o paranteza, sa reamintim ca deficitul public este format din deficitul bugetar plus deficitul quasi-fiscal. Cum acesta din urma a fost anul trecut de 1,4% din PIB, se poate specula ca in 2006 deficitul public va depasi 3%
