Nationalismul de coloratura locala, care a marcat istoria Clujului aproape un deceniu si jumatate dupa 1990, a fost generat, printre altele, si de o mai mult sau mai putin recunoscuta problema de identitate a romanilor din Transilvania, speculata intens de "tricoloristii" momentului.
Inaintea teoriilor lui Roesler sau Hunfalvy, tratamentul impus romanilor ardeleni de Unio Trium Nationum a produs efecte cronicizate in secolele parcurse pana la Marea Unire, cu sechele ce razbat uneori in contemporaneitate. Departe de a fi exclusiva, aceastei nuante a problematicii identitatii i se poate circumscrie, intr-o interpretare ce mi-o asum, si expozitia Reconstructie identitara a lui Cristian Opris, un tanar grafician originar din sudul Transilvaniei, care traieste de la inceputul anilor 90 la Cluj.
Parcursul sau, impresionant prin profunzime ideatica si virtuozitate tehnica, debuteaza cu o serie de gravuri ce focalizeaza la propriu, fiindca imaginile trimit la probe microscopice de laborator, asupra unui hibrid ce combina amprentele digitale cu forme aluzive la structurile celulare sau cromozomiale. Cautarea identitatii este imaginata pornind din zona invizibilitatii pentru privirea comuna, dar care poate fi "accesata" utilizand mijloacele adecvate.
Aceeasi matrice a amprentei devine element corporal al metamorfozei in seria dealurilor, intr-o subtila trimitere la identificarea cu peisajul/spatiul ardelean subliniat si de inscrisurile Transilvania. De altfel, inscrisuri, marci, stampile, documente de epoca sunt inserate in fiecare ciclu de lucrari ca element probatoriu al autenticitatii sau legitimitatii, ilustrative fiind printre altele "biletul de adeverinta a proprietatii" sau seria de "fragmente genealogice".
Uneori, certitudinea pare a face loc indoielii cand numele localitatii de bastina, Cincul Mic, apare in varianta Kissink sau Klein Schenk, al
