Odată cu câştigarea alegerilor ce către Traian Băsescu şi cu validarea Guvernului Boc 4, în România s-a instalat « codul portocaliu ». Spre deosebie de meteorologie, în politică, acest cod înseamnă o grămadă de atenţionări despre pericolele care pândesc naţia.
Prima atenţionare este cea referitoare la competenţă: există riscul major ca prin numirea în principalele funcţii publice a unor persoane incompetente, să se rateze toate ţintele - în special acela care vizează combaterea crizei şi a efectelor sale.
O altă atenţionare este cea de ordin social : aplicarea unui program pripit şi negândit de restrângere a cheltuielilor publice riscă să arunce în şomaj un număr-record (peste un million) de persoane. Acestora li se oferă un ajutor de şomaj, care vlăguieşte şi mai tare bugetul, în condiţiile în care aceşti oameni nu mai pot produce taxe şi impozite.
Printre pericolele care pândesc România în 2010 se numără şi stagnarea aproape completă a investiţiilor în lucrări publice. Există riscul ca în 2010 să nu se dea în funcţiune niciun centimetru de autostradă – nealocându-se niciun ban în acest scop. Asta înseamnă că decalajele României faţă de restul Uniunii Europene se vor amplifica, odată cu condiţia noastră de membru marginal.
Cea mai gravă consecinţă a acestei stări rămâne, însă, “portocalizarea”, în ritm susţinut, a clasei politice. Partidul aflat la putere îşi va continua acţiunea de înlocuire din orice funcţie publică a reprezentanţilor altor partide cu cei proprii, concomitent cu o amplă acţiune de racolare a membrilor din alte formaţiuni politice. Această acţiune are loc în scopul consolidării susţinerii parlamentare a partidului dlui Boc, pentru a nu mai avea nevoie să recurgă la sprijinul unei formaţiuni ad hoc sau conjuncturale.
“Codul portocaliu” tinde să acopere, în cursul acestui an, întreaga
