Am facut un mic sondaj pe Restograf (pe pagina de facebook a Restografului, mai exact) si rezultatele au fost cele asteptate. Intrebati ce fel de mancare (ce tip de bucatarie) prefera, cei mai multi (21%) au raspuns ca bucataria romaneasca, apoi, in ordine, pe cea italieneasca, chinezeasca, libaneza, frantuzeasca, si apoi se continua tot felul de altele.
O legatura interesanta poate fi facuta cu un alt sondaj, interesat de satisfactia clientilor din restaurante, in care cei mai multumiti erau clientii restaurantelor libaneze si chinezesti (aproape la egalitate, urmate la mica distant cam de toate celelalte bucatarii orientale, atat cele din Orientul Apropiat, cat si din cel Indepartat) iar cei mai nemultumiti erau clientii restaurantelor cu mancare romaneasca. Cu alte cuvinte (asta era masurat de fapt, asa suna intrebarea), diferenta dintre asteptarile clientului si ceea ce gasea in farfurie era cea mai mica in restaurantele orientale si cea mai mare in cele romanesti.
In mare masura, aceasta se datoreaza comoditatii patronilor de restaurant si bucatarilor care nu rezista tentatiei de a cumpara produse si (mai ales) semipreparate proaste si ieftine de la supermarketurile care debordeaza de asa-zisa “mancare traditionala romaneasca”. De la zacusca la galetusa, la carnatii umpluti cu orice altceva, numai cu carne nu, si pana la mancarurile gata preparate, care asteapta doar o scurta trecere prin microunde inainte de a ajunge in farfuria clientului de restaurant. Sunt putine restaurantele “traditionale romanesti” din Bucuresti care fac eforturi mari si rezista ispitei muncii putine. Am tot scris despre Casa Bana sau despre Zexe, de pilda.
Eu am impartit mancarea traditionala romaneasca in patru categorii: mancarea taraneasca, mancarea boiereasca, mancarea traditionala urbana (la fel si inainte si dupa Revolutie) si mancarea nomenclaturii comunist