Care este vechimea internetului? 20 de ani? Hai să zicem în mare 20 de ani, deşi maturitatea internetului încă nu s-a atins. Suntem încă în faza incipientă, aşa că fricile sunt inerente legate de acest mediu. Ne va distruge? Va elimina cultura? Nu vom mai ţine minte nimic?

Cezar Paul-Bădescu a scris pe 27 martie pe blogul său de pe adevarul.ro (da, pe internet) postarea „Ne mai scutiţi cu internetul ăsta?”. Rândurile de mai jos sunt o pledoarie neutră pentru apărarea internetului. Ce e cu italic şi bold sunt rândurile lui Cezar Paul-Bădescu. Mai jos sunt răspunsurile mele.

Între timp, au murit servere, s-au închis servicii de web hosting (ca Geocities de la Yahoo, de exemplu), s-au pierdut multe în procesele de transfer. Astfel, realizezi că pe web nu ai trecut – sau că trecutul tău se rezumă la doar câţiva ani.

Într-adevăr, pe internet trecutul nostru este de doar câţiva ani. Motivul e simplu. Internetul în sine este un mediu tânăr şi nu avem cum să ne extindem trecutul deodată. Aşa cum Antichitate, Evul Mediu, perioada modernă şi cea contemporană, textele au fost scrise din nou de scribi, date la tipar sau vândute în zeci de exemplare, internetul nu funcţionează diferit. El are nevoie de redundanţă pentru a-şi atinge scopul. Un text postat într-un singur mediu, să zicem Geocities, va dispărea aşa cum au dispărut şi textele din biblioteca din Alexandria. Înmulţirea şi redundanţa unui text este obligaţia celui care le-a scris. Pentru omul modern, acesta se numeşte „backup” şi înseamnă procesul de a face o copie suplimentară în caz că un serviciu dă un rateu. Ca toate serviciile.

E o ironie, mai ales că tot auzi că se fac eforturi pentru prezervarea memoriei umanităţii pe internet şi se digitalizează cât mai multe cărţi. La ce bun? Avem cărţi şi de acum câteva sute de ani, iar în sălile de lectură ale bibliotecilor poţi citi articole de ziar ş