Fără îndoială, mulţi oameni din toată lumea, dacă nu chiar cei mai mulţi, au răsuflat uşuraţi la realegerea preşedintelui american Obama. Un sondaj efectuat de către serviciul de sondaje BBCWorld în 21 de ţări a înregistrat peste tot, cu excepţia Pakistanului, o puternică preferinţă pentru Obama. Oricum, bucuria pentru realegerea sa nu trebuie să ne împiedice să vedem eşecurile pe care administraţia sa le-a înregistrat în privinţa atingerii unor repere etice pentru o alegere democrată.

Potrivit organizaţiei americane Center for Responsive Politics, cheltuielile electorale pentru Preşedinţie şi Congres, incluzînd cheltuielile unor grupări exterioare şi pe cele ale candidaţilor şi ale partidelor lor politice, au fost estimate la peste 6 miliarde de dolari. Ceea ce face ca alegerile din 2012 să fie cele mai scumpe din istorie.

DE ACELASI AUTOR Cum ar fi să trăim 1000 de ani? Dumnezeu şi femeia în Iran Adevărata tragedie a avortului Libertatea religioasă între uz şi abuz Cea mai mare parte a cheltuielilor implică doar cele două mari partide adversare şi deci se anulează reciproc. Beneficiare sînt agenţiile de publicitate şi media, dar nimeni altcineva şi cu siguranţă nici chiar partidele şi nici privitorii care au fost bombardaţi cu anunţuri, în special dacă se întîmpla să locuiască în statele disputate (swing states). E dificil să crezi că, să zicem, 200 de milioane de dolari n-ar fi fost îndeajuns pentru a informa în mod adecvat electoratul despre politicile candidaţilor.

În acest scenariu, cu cheltuieli limitate s-ar fi economisit 5,8 miliarde de dolari. Şi, dacă asemenea limite ar fi fost combinate cu o finanţare publică a campaniei electorale, ar fi ajutat la ca alegerile să întrunească un standard etic important, prin negarea influenţei disproporţionate a bogăţiei asupra rezultatelor şi neîngrădirea ulterioară a acţiunilor preşedintelui şi ale