Renunţând la fantasmele identitare ale peisajului idilic „de la noi”, artistul dilată la maximum orizontul, căutând ordinea şi armonia dincolo de frontierele vizibilului, dincolo de suprafeţele accesibile, ambalate atrăgător.
Neculai Ciochină, unul dintre veteranii comunităţii artistice ieşene, expune zilele acestea, la Galeria „Cupola”, câteva din lucrările de pictură cu tentă metafizică, parte a unui ciclu inaugurat anterior (2010), care „vorbeşte” în limbaj propriu, plurivoc şi sugestiv, despre Materie, spaţiu şi timp - tripticul conceptual care a istovit preţ de milenii multe minţi speculative.
Născut în 1933, Neculai Ciochină studiază artele plastice la universităţile de profil din Iaşi şi Bucureşti. Este de la bun început ataşat picturii figurative, şi îndeosebi peisajului – gen care l-a consacrat ulterior. Strădaniile sale s-au bucurat de atenţia şi încurajările criticilor, nu doar a celor locali (Alexandru Ciucurencu, Ion Frunzetti, Mihnea Gheorghiu, Edgar Papu, Mircea Deac, Cristina Angelescu… numărându-se printre cei care i-au comentat şi apreciat lucrările). Spre deosebire de colegii generaţiei sale, nu a rămas fidel întru totul registrului pictural de factură tradiţională, optând la un moment dat pentru o radicală „schimbare la faţă”.
Ultimii ani ni-l arată ataşat de soluţiile moderniste exersate pe la jumătatea veacului trecut, cele în care se recunosc, deopotrivă, „urmele” tachismului francez (de la tache – pată) şi ale expresionismului-abstract american (Jackson Pollock), favorabile gestualităţii libere, instinctive, dar şi jocurilor necenzurate ale inspiraţiei şi improvizaţiei. Fragila pensulă a pictorului este abandonată în favoarea masivei bidinea. Suprafeţele sunt stropite şi pătate aleatoriu; din combinatoria imprevizibilă a formelor şi a culorilor se profilează structuri armonice lipsite de rigoare geometrică, însă deosebit de
