Intreaga istorie umana este insotita de ritualuri fundamentale. Nasterea si moartea au constituit evenimente carora omul le-a simtit la un moment dat misterul. Fiorul produs de aceasta revelatie a trezit pe deplin spiritul in care scapara deja scanteia primelor sale inventii: unealta si focul. Respectul pentru nastere si moarte a insemnat, de fapt, intuirea unui trecut si a unui viitor. De aici s-au nascut valori spirituale si religii.

In vecinatatea localitatii Jaidet al-Khass de langa Damasc, arheologii au facut o descoperire impresionanta: un mormant vechi de 9.500 de ani, apartinand asadar unui sat preistoric, din epoca neolitica. Asemenea osuare umane s-au mai gasit, insa originalitatea sitului de la Tell Aswad o dau cinci cranii modelate cu lut, spre a recompune intr-un mod realist fetele defunctilor.

Sculpturile acestea facute "cu materialul clientului" au ochii inchisi, nasul drept (cu narile marcate) si gura figurata printr-o taietura. Pentru ca impresia sa fie si mai vie, mastilor de lut aplicate pe cranii li s-au subliniat unele trasaturi cu bitum, ca intr-o sculptura decorata. Trasaturile recreate astfel sunt regulate si fine, iar procedeul in sine presupune pricepere si rabdare, calitati pe care omul neolitic le-a mai demonstrat, de altfel, cu un remarcabil talent, in picturile sale rupestre. Si in simbolicele scene de vanatoare arta sa servea unor ritualuri profund inradacinate in societatea primitiva. Dar aici, executata pe craniile defunctilor, arta lasa sa se intrezareasca aceste practici ritualice mai direct si intr-o manifestare parca mai profunda.

Fara indoiala, decorarea craniului era o onoare rezervata unor persoane importante din lumea asezarilor preistorice. Dar riturile funerare si, in cadrul lor, impodobirea mormintelor, decorarea lor cu ocru rosu, se intalnesc chiar la societati umane mai vechi, situate in paleol