Evadarea din casă, dintre patru pereţi, în natură este principalul factor de atracţie al oamenilor; ceea ce continuă de la acest punct/bază este discutabil. Ce dorim cu adevărat, ce ne poate face fericiţi într-un concediu?

Avem două familii de români, ambele cu doi sau mai mulţi copii. Să le spunem Pătlagină şi Morcoveaţă. Amândouă sunt pe cale de a-şi începe vacanţa de vară. Pătlagină şi-a rezervat din timp, mai precis din primăvară, locuri în Grecia, cu toate facilităţile pentru ei şi plozi. Acum îşi pregătesc bagajele şi ard de nerăbdare să pornească la drum. Morcoveaţă, mai nehotărâţi, s-au decis în ultima clipă să meargă şi ei câteva zile la mare, aşa că au împachetat repede ce le-a venit la mână şi au pornit în trombă spre litoralul românesc, fără nicio rezervare, fără niciun plan, la ghici.

Mai organizaţi, Pătlagină au pornit noaptea pe răcoare pentru a ajunge a doua zi la destinaţie. Morcoveaţă s-au trezit ca de obicei de dimineaţă şi până au plecat s-a făcut aproape amiază. Au demarat cu chiu cu vai, dar după nici 50 de kilometri au făcut pană de cauciuc, lucru care i-a mai întârziat încă o oră, cel puţin. Starea tensionată era deja declanşată.

În maşina Pătlagină toată noaptea a fost linişte accentuată de zgomotul motorului şi întreruptă doar de ticăitul semnalizării sau de scâncitul prin somn al vreunui copil. Cu excepţia odihnirii de amiază a celor mici, vehiculul supraîncărcat al Morcoveţilor a răsunat în continuu de muzică dată tare, ţipete de copii, râsete, plânsete şi strigături.

Pătlagină au ajuns cu bine şi la timp pentru a face plajă şi baie în marea limpede precum cristalul şi caldă. Camera de hotel îi aştepta primitoare, curată şi perfect organizată. Părea că nu lipseşte nimic, cu toţii erau mulţumiţi. Morcoveaţă au ajuns târziu, pe întuneric, în satul de la malul mării pierdut în nisip şi căldură unde sperau să găsească