În ţările din tabăra estică, în rândul disidenţei circula o glumă amară despre cum era perceput comunismul, care suna cam aşa, după cum a reamintit recent postul britanic BBC News: "Ce mai faci după ce ai făcut deja dintr-un om un comunist 99%?". Răspunsul: "Tai ăla 1% cât a mai rămas!" ...
Era exact calea ce fusese adoptată de regimurile comuniste din ţările fostului bloc sovietic, cu particularităţi de la un stat la altul, în funcţie de cum evoluau relaţiile fiecăruia cu Moscova şi de interesele existente la un moment dat.
SCRISOAREA LUI GOMA
În România, analiştii disidenţei aleg drept început al acestei mişcări de rezistenţă împotriva abuzurilor regimului comunist celebra scrisoare a lui Paul Goma, din ianuarie 1977, prin care scriitorul se solidariza deschis cu disidenţii şi cu situaţia din Cehoslovacia.
Scrisoarea lui Goma, semnată numai de el, pentru că nimeni nu i s-a alăturat atunci, a fost citită la data de 9 februarie 1977 la postul de radio Europa Liberă. "Sunt alături de voi, cehi, slovaci, unguri, polonezi, germani (...) Aceeaşi lipsă de drepturi elementare, aceeaşi batjocorire a omului, aceeaşi neruşinare a minciunii - peste tot. Peste tot : sărăcie, haos economic, demagogie, nesiguranţă, teroare", reia un fragment din text Mircea Stănescu, în lucrarea "Despre dizidenţă în România comunistă" (1977-1989), publicată în biblioteca online CEEOL (Central and eastern European Online Library).
În felul acesta, autorul extrage din scrisoare principiile disidenţei: "O luare de poziţie care refuză conspiraţia, transparentă, desfăşurată la lumina zilei; o acţiune legalistă, care vizează luarea în serios a drepturilor înscrise în Constituţie şi a tratatelor internaţionale privitoare la acestea, la care România era parte; şi una care utilizează mijloace non-violente - ale protestului sau scrisorii deschise